Cercetări în acest sens s-au făcut şi înainte de 1970, dar s-a solicitat reluarea lor pentru o mai bună clarificare a problemei. In prima etapă a cercetărilor după 1970 s-a stabilit o tehnică de lucru pentru rezinarea molidului cu rezultate bune asupra cantităţii şi calităţii produsului. Totodată s-a evidenţiat însă gradul ridicat de vulnerabilitate a lemnului de molid la infecţiile cu ciuperci, ca urmare a incizării. In consecinţă, s-a stabilit că arborii din această specie pot fi rezinaţi numai cu 2-3 ani înainte de exploatarea arboretelor. Instabilitatea arboretelor de molid la doborâturi de vânt a demonstrat însă că această condiţie nu poate fi respectată datorită nesiguranţei amplasării tăierilor.

In ceea ce priveşte recoltarea organizată din scurgerile naturale, de pe arborii de molid răniţi, s-a stabilit o metodologie de evaluare cantitativă şi calitativă a răşinii, precum şi tehnica de lucru ce ar putea fi practicată. Şi în acest caz se recomandă a se avea în vedere numai arboretele ce urmează să fie exploatate în următorii 2-3 ani.

Pentru a răspunde unor cerinţe ale economiei naţionale, în cea de a doua etapă s-a experimentat şi s-a stabilit tehnica rezinajului la speciile de pin. Prin cercetările efectuate au fost rezolvate următoarele aspecte: s-a stabilit o tehnică de lucru corespunzătoare condiţiilor existente, condiţii ce se referă în special la numărul redus de arbori rezinabili; s-a făcut o dotare a unităţilor cu truse de unelte corespunzătoare executării lucrărilor; s-a stabilit cantitatea şi calitatea produsului ce poate fi recoltat.

Pe parcursul lucrărilor de cercetare a rezultat necesitatea evaluării unor idei de îmbunătăţire şi perfecţionare a uneltelor. S-au obţinut trei certificate de inovaţie de pe urma cărora a rezultat: economie de materie primă, creşterea calităţii lucrării şi reducerea timpului de lucru. Pentru prima oară în ţara noastră s-a practicat rezinajul la pin în 15 puncte de lucru din 6 judeţe.

Valorificarea nuielelor de răchită prin împletituri. Începând cu anul 1970, în cadrul judeţelor cu fond forestier redus, s-a pus problema rentabilizării unităţilor silvice prin activităţi conexe care să valorifice produsele cu ciclu anual de producţie. Un asemenea produs îl reprezintă şi nuielele de răchită. Pentru obţinerea lor au fost înfiinţate mai multe răchitării, care la nivelul anului 1985 însumau o suprafaţă de peste 4.000 ha şi asigurau o producţie de cca. 40.000 t nuiele verzi de o calitate corespunzătoare împletiturilor. La început, mari cantităţi de nuiele au fost livrate cooperativelor meşteşugăreşti şi la export. Pentru o eficienţă mai mare a acestei activităţi, s-a pus problema ca nuielele să fie valorificate - într-o mai mare măsură - la executarea de împletituri în cadrul unităţilor ce cultivau răchita. Aceasta reprezenta o activitate nouă şi puţin cunoscută la nivelul pregătirii profesionale a personalului silvic, motiv pentru care s-a început pe baza cunoştinţelor tradiţionale. In aceeaşi perioadă de timp, ţări şi firme cu tradiţie în domeniu abandonaseră activitatea de împletituri, dar şi-au menţinut piaţa de desfacere, pe care o aveau în majoritatea ţărilor occidentale. Pentru menţinerea beneficiarilor, firmele respective luau aceste produse din ţările socialiste ale Europei, precum şi din Asia, ţări cu mână de lucru ieftină şi cu imaginaţie bogată privind forma şi utilitatea produselor. In ţara noastră, o asemenea activitate rezolva două probleme majore: utilizarea forţei de muncă, care realiza câştiguri mai bune decât în cazul altor activităţi silvice, şi realizarea unui plan valutar pe tot cursul unui an. Acesta a fost şi motivul pentru care, în toate judeţele ţării, sectorul silvic avea câte 1-5 puncte de lucru, iar la nivelul întregii ţări existau în 1984, în sectorul forestier, 115 asemenea unităţi, în care lucrau aproximativ 7000 muncitori.

Prin agenţii lor externi, firmele occidentale au remarcat această afluenţă a producţiei de împletituri în ţările socialiste şi - ca prime măsuri - au redus preţul la cumpărare şi au manifestat pretenţii, uneori exagerate, privind calitatea. Ca urmare, s-a ajuns la o concurenţă acerbă a ţărilor producătoare în scopul menţinerii pieţei de desfacere. Pentru a face faţă concurenţei, Serviciul Producţie din Ministerul Silviculturii a solicitat participarea cercetătorilor din I.C.A.S. în vederea găsirii soluţiei de rezolvare a cerinţelor impuse de beneficiarii externi.

In urma unei nominalizări speciale, tema a revenit staţiunii de la Câmpulung Moldovenesc. Pentru început s-a acordat un ciclu de 3 ani pentru a cerceta posibilităţile de reducere a pierderilor de materie primă, de îmbunătăţire a condiţiilor de depozitare şi pregătire, precum şi pentru stabilirea consumului de nuiele şi alte materiale pe tipuri de produse finite. La încheierea acestui ciclu s-a stabilit metodologia unitară de determinare a consumului de materii prime şi de materiale pentru fiecare proces tehnologic. In următorii doi ani, s-a urmărit aplicarea acestei metodologii în condiţii de producţie. Avându-se în vedere faptul că tehnica de lucru a fost însuşită şi generalizată în cadrul acestei activităţi, a urmat un al doilea ciclu de cercetare, cu scopul de a îmbunătăţi procesul tehnologic de valorificare a nuielelor de răchită prin împletituri. Pentru rezolvarea acestei probleme, atenţia a fost îndreptată asupra modului de organizare a fiecărui proces tehnologic, în vederea reducerii timpului de lucru, a creşterii productivităţii muncii şi calităţii produselor. In final s-au stabilit: un mod corespunzător de depozitare şi de organizare a depozitului; mijloace eficiente de manipulare şi transport a materiei prime; un tip de cazan cu o mai mare eficienţă la fierberea răchitei şi dotat cu sisteme de trolii pentru manipularea răchitei fierbinţi fără a exista riscuri de accidente de muncă; un model de maşină pentru cojit nuiele, cu o eficienţă ridicată şi pierderi minime; o tehnică de manipulare în vederea uscării şi colorării nuielelor; o tehnică de folosire a şabloanelor şi a calapoadelor în procesul împletirii; condiţii optime de spălare, uscare şi finisare a produselor; modalităţi de ambalare corespunzătoare condiţiilor de transport în containere sau vagoane, pe uscat sau pe mare. In scopul unei realizări eficiente a propunerilor de îmbunătăţire a valorificării nuielelor de răchită prin împletituri, s-au propus şi aplicat în condiţii de producţie mai multe idei ce s-au concretizat în patru inovaţii.

In cadrul celui de-al doilea ciclu, în primii trei ani s-au efectuat cercetări iar în ultimii doi ani s-a acordat asistenţă tehnică pentru aplicarea în condiţii de producţie. Rentabilitatea unei asemenea activităţi este evidentă dacă se are în vedere că două vagoane cu produse de împletituri erau echivalente cu 10 tone de carne, ori 4 vagoane cu produse de împletituri echivalente cu un tractor. 

* Teme de cercetare în colaborare