O etapă distinctă în cercetarea silvică bucovineană o constituie perioada interbelică, ce s-a manifestat printr-un ridicat nivel calitativ şi tematic. Astfel au fost efectuate investigaţii referitoare la:
- introducerea unor specii exotice (Dan, 1934; Mathias, 1933; Pichlmayer, 1934),
- molidul de rezonanţă (Paşcovici, 1930, 1938; Obadă, 1939),
- cinegetică (Botezat, Dan, Volosciuc),
- protecţia pădurilor (Marcu, 1928; Tresneak, 1931).

Remarcabile sunt lucrările de subinspector, ce reprezintă şi astăzi, modele efective de cercetare aplicativă, legate strâns de activitatea de teren. "Monografia Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina", elaborată de către Ştefan Gârbu în 1934, este ilustrativă în această direcţie.

Perioada aceasta se distinge şi printr-o efervescenţă deosebită a publicaţiilor şi periodicelor. Astfel, pe lângă prezenţa masivă a silvicultorilor bucovineni în paginile "Revistei Pădurilor", au fost editate revistele bucovinene:
- "Ecou de codru" (1928-1930)
- "Codrii Bucovinei" (1931-1937), cu denumirea iniţială "Revista Pădurilor Fondului Bisericesc",
- "Ocolul silvic" (1936-1938),
- "BUCOVINA FORESTIERĂ" (1943),
- "Silvicultorul" (1936-1938).

Aceste publicaţii au pus în evidenţă potenţialul creator al corpului silvic bucovinean, capacitatea intelectuală, spiritul de castă şi unitatea lui. Fără a se vorbi în această etapă de o cercetare organizată, instituţionalizată, reliefăm bogăţia preocupărilor, experienţa deosebită acumulată după o perioadă de peste un veac precum şi pasiunea şi înaltul profesionalism al corpului silvic.